Dictionar

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
 

doricism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. doricismo, după fr. dorisme)

1. particularitate a literaturii grecești dorice, a dialectului doric; dorism.
 

metopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métope, lat. metopa)

1. interval între triglifele unei frize dorice, cu basoreliefuri.
 

triglif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. triglyphe)

1. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele.