biotină
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. biotine)
Etimologie: (fr. biotine)
1. (biochimie) vitamină solubilă în apă care participă la metabolismul acizilor grași, carbohidraților și aminoacizilor și la sinteza vitaminelor B9 și B12; vitamina B7, vitamina H.
2. (* este cunoscută în Franța și în alte țări ca vitamina B8.)