Dictionar

colorectită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colorectite)

1. inflamație a colonului3 și a rectului.
 

colorectostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colo-rectostomie)

1. operație prin legarea unei anse a colonului3 la rect.
 

coloree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. gr. kolon „coloană, intestinul gros” + gr. rhoia „flux, curgere”)

1. (med.) diaree de origine colică; colonoree.
 

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).
 

acidorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acido-résistant)

1. care prezintă acidorezistență.
2. se referă la bacteriile care nu se decolorează nici sub acțiunea acizilor puternici, nici sub acțiunea alcoolului.
 

amfofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphophile)

1. (biol.; despre celule) care se colorează deopotrivă cu coloranți bazici și acizi.
 

argentafin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. argentaffine)

1. (citologie) care se colorează prin sărurile de argint (celulele nervoase, fibrele reticulare etc.).
 

beril

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).