Dictionar

beril

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).
 

ecarisa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. équarrir)

1. a tăia bușteni, piatră pentru transformarea lor în piese prismatice; a tăia în unghiuri drepte.
2. a lua pielea animalelor moarte, a jupui; a depesa un animal mort (de obicei impropriu consumului).
 

romanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. romanico, germ. romanisch)

1. descendent din romani.
2. limbi ~ce = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin.
3. care se ocupă cu limbile romanice.
4. artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.).
 

rummy

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. rummy)

1. joc de societate cu cărți sau cu mici plăci prismatice marcate cu cifre de diferite culori.
 

ecarisare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ecarisa)

1. acțiunea de a ecarisa și rezultatul ei.
2. tăiere (și fasonare) a buștenilor pentru a se obține diferite piese prismatice.
3. (rar) operație de tratare și de prelucrare a cadavrelor de animale și a deșeurilor de la abatoare; ecarisaj.
 

favosites

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. favosites)

1. (paleontologie) gen dispărut de corali tabulați, care trăiau în colonii ca niște tuburi prismatice; au avut o distribuție vastă, iar fosilele lor pot fi găsite pe fiecare continent (cu excepția Antarcticii).