Dictionar

jupuit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. jupui)

1. jupuire, descuamare.
2. (Transilvania) lovire.
3. jefuire.
4. (var.) jupit.
 

jupuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. jupui)

1. (despre corp ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit.
2. (despre piele) luat, tras de pe corp; descuamat; julit.
3. (despre arbori) curățat de coajă; cojit.
4. (despre lucruri) deteriorat, ros, uzat.
5. (despre pereți, tencuială) coșcovit.
6. (figurat; despre oameni) jefuit.
7. (regional; despre cai) bătrân și slab.
8. (Transilvania) lovit.
9. (var.) jupit, jupoiat, jupoit, jupuiat.
 

jupuitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (jupui + -tură)

1. rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială.
2. cojitură.
3. (depr.) cal bătrân și neputincios.
4. (pop.) boală produsă prin frecarea pielii; julitură.
5. (reg.) pelagră.
6. (var. reg.) juchitură, jupitură.
 

carcasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcasse)

1. cadru, osatură, a unui aparat sau instrument.
2. totalitatea oaselor care formează scheletul unui animal.
3. porțiune dintr-un animal jupuit și eviscerat, scheletul cu mușchi, destinat consumului public.
 

crupon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. croupon)

1. porțiune de piele de pe partea superioară a trunchiului de la vite, în urma jupuirii și tăbăcirii.
2. placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte.
 

ecarisa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. équarrir)

1. a tăia bușteni, piatră pentru transformarea lor în piese prismatice; a tăia în unghiuri drepte.
2. a lua pielea animalelor moarte, a jupui; a depesa un animal mort (de obicei impropriu consumului).
 

ecorșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. écorcher)

1. a jupui pielea, scoarța.
 

excoria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excorier, lat. excoriare)

1. (despre piele) a (se) jupui ușor.
 

scalpa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. scalper)

1. (în trecut, la indienii din America) a jupui pielea capului dușmanului învins pentru a o păstra ca trofeu de luptă.
2. (med.) a desprinde pielea de pe cap cu ajutorul unui instrument ascuțit.