OK
X
excoriație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. excoriation)
1.
rană
superficială
rezultată
din
ruperea
sau
îndepărtarea
epidermei;
julitură,
eroziune,
excoriere.
2.
(var.)
excoriațiune.
jupuit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. jupui)
1.
(despre
corp
ori
despre
părți
ale
corpului)
cu
pielea
luată;
belit.
2.
(despre
piele)
luat,
tras
de
pe
corp;
descuamat;
julit.
3.
(despre
arbori)
curățat
de
coajă;
cojit.
4.
(despre
lucruri)
deteriorat,
ros,
uzat.
5.
(despre
pereți,
tencuială)
coșcovit.
6.
(figurat;
despre
oameni)
jefuit.
7.
(regional;
despre
cai)
bătrân
și
slab.
8.
(Transilvania)
lovit.
9.
(var.)
jupit,
jupoiat,
jupoit,
jupuiat.
jupuitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (jupui + -tură)
1.
rană
produsă
prin
jupuirea
pielii;
jupuială.
2.
cojitură.
3.
(depr.)
cal
bătrân
și
neputincios.
4.
(pop.)
boală
produsă
prin
frecarea
pielii;
julitură.
5.
(reg.)
pelagră.
6.
(var.
reg.)
juchitură,
jupitură.
zdrelitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (zdreli + -tură)
1.
rană
ușoară
prezentată
în
urma
unei
lovituri,
frecări,
strângeri
et
cetera;
zgârietură,
julitură.