Dictionar

tras

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după it. trassato)

1. (fin.) debitor asupra căruia s-a emis o cambie, pe care este obligat să o onoreze la scadență.
2. persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență; (iuz) trasat.
 

extras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (extrage)

1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere.
2. (jur.) act în care s-au reprodus fragmentar părți esențiale dintr-un document.
3. în ~ = reprodus parțial, fragmentar; ~ de cont = copie a situației creditului și a debitului unui cont într-o anumită perioadă de timp.
4. articol, studiu apărut într-o publicație periodică etc., tipărit aparte în broșură.
5. extract.
 

stras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. strass, germ. Strass)

1. substanță sticloasă care imită diamantul și alte pietre prețioase.
 

tetras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétras)

1. pasăre galiformă de talie mare, în pădurile din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice; cocoș-de-munte.
 

trasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. tracer)

1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei.
2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc.
3. a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie.
 

trasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. trace)

1. urmă, semn.
2. diagramă a mersului unui tren.
3. linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic.
 

trasaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. traçage)

1. trasare.
 

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
 

aconitină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aconitine)

1. alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit.
 

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conține aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviație.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.
 

agar-agar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanță gelatinoasă extrasă din unele alge roșii marine: geloză.
2. substanță mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roșii.
 

ajmalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ajmaline)

1. alcaloid extras dintr-o plantă exotică.