OK
X
jupuit
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (v. jupui)
1.
jupuire,
descuamare.
2.
(Transilvania)
lovire.
3.
jefuire.
4.
(var.)
jupit.
jupuitură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (jupui + -tură)
1.
rană
produsă
prin
jupuirea
pielii;
jupuială.
2.
cojitură.
3.
(depr.)
cal
bătrân
și
neputincios.
4.
(pop.)
boală
produsă
prin
frecarea
pielii;
julitură.
5.
(reg.)
pelagră.
6.
(var.
reg.)
juchitură,
jupitură.
belire
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (beli)
1.
acțiunea
de
a
(se)
beli
și
rezultatul
ei;
belit.
2.
curățare
de
piele;
jupuire,
julire.
3.
curățare
de
coajă;
decojire.
4.
faptul
de
a
face
ochii
mari
privind
prostește,
cu
mirare.
descojire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (descoji)
1.
acțiunea
de
a
descoji
și
rezultatul
ei;
descojit.
2.
curățare
de
coajă;
cojeală,
cojire,
jupuire.