Dictionar

argentafin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. argentaffine)

1. (citologie) care se colorează prin sărurile de argint (celulele nervoase, fibrele reticulare etc.).
 

argirofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. argyrophile, germ. argyrophil)

1. care are afinitate pentru sărurile de argint.
 

arsenit

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. arsénite)

1. (chimie) nume generic pentru sărurile compuse din acid arsenios și o bază; sare a acidului arsenios.
 

bismutat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bismuthate)

1. (chim.) sare de bismut (* sărurile de bismut au fost utilizate pe scară largă în tratamentul ulcerului gastroduodenal în anii 1960-1970).
 

calcifilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. calciphilie)

1. (bot.) însușire a plantelor calcifile; afinitate pe care o au unele plante pentru solurile calcaroase.
2. afinitate anormală a unor țesuturi organice pentru sărurile de calciu.
 

clorat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chlorate)

1. (chimie) denumire generică pentru sărurile rezultate din combinarea acidului cloric cu o bază oarecare; sare a acidului cloric.
2. (chimie) ~ de potasiu = compus chimic cu formula KClO3, substanță albă și cristalină în stare pură, utilizat ca agent oxidant, dezinfectant etc.