Contract

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. contractus, fr. contrat)

1. convenţie, înţelegere scrisă prin care două sau mai multe părţi se obligă reciproc la ceva.

2. ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuţii; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituţie sau întreprindere cu muncitorii şi funcţionaţii respectivi, reprezentaţi prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească preţul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat.

3. teoria ~ului social = teorie raţionalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenţii între oameni.

4. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător.

---

Dresa 1

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dresser)

1. a învăţa, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri şi mişcări.

2. (fig.; peior.) a obişnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii.

---

Fortuit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fortuit, lat. fortuitus)

1. neprevăzut, întâmplător, venit pe neaşteptate; inopinat.

2. (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-şi execute o obligaţie.

---

Soma 4

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sommer)

1. a cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva.

2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.

---

Stipulant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stipulant)

1. (jur.) cel în faţa căruia se obligă o altă persoană să execute obligaţiile la beneficiar.

---

Volta 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. voltare, fr. volter)

1. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3).

---