baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

derivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérivation, lat. derivatio)

1. ramificație secundară a unei căi de comunicație, a unui circuit telefonic, electric etc.
2. deviere a unui proiectil din planul de tragere.
3. lucrare hidrotehnică pentru transportul apei între conducta principală sau sursă și punctul de utilizare.
4. (lingv.) derivare (2).
5. abatere a sângelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului în alta.
6. modificare a tulburărilor organice prin producerea unei reacții într-o altă zonă.

ecluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.

hidrotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hydrotechnique, /II/ germ. Hidrotechnik)

1. adj. referitor la hidrotehnică.
2. s. f. ramură a tehnicii care studiază aplicațiile practice ale energiei hidraulice, precum și lucrările de prevenire a distrugerilor provocate de ape.

hidrotehnician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. hydrotechnicien)

1. specialist în hidrotehnică, ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul folosirii apei și a energiei hidraulice.

pachetaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paquetage)

1. acțiunea de a așeza în pachete; împachetare.
2. ansamblu de efecte și obiecte ale unui soldat.
3. element de construcție hidrotehnică, din straturi suprapuse de nuiele sau de fascine.