OK
X
cip 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cippe, lat. cippus, stâlp)
1.
mică
stelă
funerară
sau
votivă.
cip 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. chip)
1.
bucată
mică
de
material
semiconductor
pe
care
se
formează
simultan
componentele
unui
circuit
integrat.
ciperacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cypéracées)
1.
familie
de
plante
erbacee
monocotiledonate,
pe
terenuri
mlăștinoase:
rogoz,
pipirig,
papură.
cipolin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cipollino)
1.
rocă
metamorfică
din
marmură
albă
conținând
straturi
de
mică
albă
sau
alte
minerale
cristalizate.
2.
motiv
decorativ
din
flori,
frunze,
fructe,
împrumutat
de
la
porțelanurile
japoneze.
ciprin
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. cyprin, lat. cyprinus)
1.
(ihtiologie)
gen
de
pești
de
apă
dulce
având
ca
tip
crapul.
CIPRINI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. cyprinus „crap”)
1.
„crap”.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abațial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1.
care
aparține
unei
abații,
de
abație.
2.
care
constituie
un
element
al
unei
abații.
3.
biserică
~ă
=
biserica
principală
a
unei
abații.
4.
oraș
~
=
oraș
construit
în
jurul
unei
abații
celebre.
abc
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abc)
1.
carte
pentru
învățarea
alfabetului;
abecedar.
2.
enumerarea
primelor
litere
ale
alfabetului.
3.
(fig.)
principiile
elementare,
începutul,
baza
unei
arte
sau
a
unei
științe.
abiogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiogène)
1.
(biol.)
(despre
medii)
care
este
lipsit
de
viață.
2.
(despre
procese)
care
are
loc,
se
petrece
fără
participarea
materiei
vii.
3.
(antonim)
biogen.
abiologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiologie)
1.
disciplină
care
studiază
elementele
anorganice,
adică
elementele
lipsite
de
viață.
ablativ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1.
caz
al
declinării,
specific
anumitor
limbi,
care
exprimă
punctul
de
plecare,
instrumentul,
asocierea,
cauza
etc.
2.
~
absolut
=
construcție
sintactică
în
latină
sau
greacă
cu
rol
de
propoziție
circumstanțială,
dintr-un
substantiv
(sau
pronume)
și
un
participiu
în
ablativ.