Dictionar

rafinat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. raffiné)

1. (despre produse) obținut prin rafinare.
2. (fig.) fin, delicat, subtil.
3. (peior.) perfid.
 

rafinator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rafina + -tor)

1. s. m. rafinor (I).
2. s. n. rafinor. (II, 2).
 
 
 

aulic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
 
 

chartreuse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chartreuse)

1. băutură fină, din ierburi alpine macerate în alcool dublu rafinat.