Dictionar

curteancă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (curtean + -că)

1. (ist.) femeie de viță nobilă care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran; curteană.
 

curtenesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (curtean + -esc)

1. care se referă la curte sau la curteni; care provine de la curte sau de la curteni.
2. (despre poezia erotică a Evului Mediu și a Renașterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie.
 

curtenește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (curtean + -ește)

1. în felul curtenilor.
2. în felul curtezanilor.
 

curtenitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (curtenie + -tor)

1. politicos, amabil (față de femei).
 

curtet/cvartet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. quartetto, fr. quartette)

1. formație muzicală alcătuită din patru interpreți.
2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație.
3. (p. ext.) grup de patru (oameni).
 

curtezan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. courtisan)

1. (ir.) bărbat care face curte unei femei.
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 

amfibrah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibraque, lat. amphibrachus)

1. picior de vers format dintr-o silabă lungă (accentuată) încadrată de două scurte (neaccentuate).
 

ampresat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. empressé)

1. care este zelos.
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.
 

anapest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anapeste, lat. anapaestus)

1. picior de vers din două silabe scurte (neaccentuate) și una lungă (accentuată).
 

anizostilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisostylie)

1. prezența de stile lungi și scurte la florile din aceeași specie.
 

anseriforme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ansériformes)

1. ordin de păsări înotătoare palmipede cu gât lung și picioare scurte: lebede, gâște; lamelirostre.