Dictionar

barbar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. barbare, lat. barbarus)

1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine.
2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor.
3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan.
4. (adv.) în mod crud, sălbatic.
 

burgrav

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourgrave)

1. comandant al unui burg în Germania evului mediu.
 

curtenesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (curtean + -esc)

1. care se referă la curte sau la curteni; care provine de la curte sau de la curteni.
2. (despre poezia erotică a Evului Mediu și a Renașterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie.
 

feudalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. feudalità, fr. féodalité)

1. (istorie) regim politic și social specific Evului Mediu, caracterizat prin existența feudei, o proprietate teritorială acordată de un suzeran vasalului său, căruia i se cer în schimb anumite obligații (militare, financiare, judiciare et cetera); feudalism.
2. (prin ext.) putere considerabilă deținută de anumite clase ale societății.
3. (var.) (înv.) feodalitate.
 

hermandad

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. hermandad)

1. asociație de orășeni în Spania evului mediu, constituită împotriva răufăcătorilor.
 

medieval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. médiéval)

1. adj. referitor la evul mediu.
2. s. f. pl. litere de tipar cu piciorușele de formă triunghiulară, care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu.