Dictionar

feudalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. feudalismo, fr. féodalisme)

1. orânduire social-economică între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra pământului și dependența personală a țăranilor iobagi față de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.
 

alodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. allodium)

1. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă.
 

antifeudal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiféodal)

1. care se opune sistemului feudal; împotriva feudalismului.
 

beneficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații.
2. folos, profit, câștig.
3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune.
4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.
5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.
 

burghez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. borghese, după fr. bourgeois)

1. adj. care aparține burgheziei.
2. s. m. f. (în feudalism) orășean, târgoveț.
3. persoană care face parte din burghezie.
4. mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin.
 

burghezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populația orașelor; târgoveții, orășenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producție.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri și micii comercianți de la orașe și sate.
 

capitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitation, lat. capitatio)

1. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil.