democrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ți revoluționari = ideologi și militanți ai revoluției burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desființarea iobăgiei și lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creștin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creștinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.

feudalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. feudalismo, fr. féodalisme)

1. orânduire social-economică între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra pământului și dependența personală a țăranilor iobagi față de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.

servaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. servage)

1. (în feudalism) starea de serv; iobăgie, șerbie.

vecinătate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. vicinitas, -atis)

1. starea, situația cuiva sau a ceva care este, se află, locuiește, trăiește alături, în apropiere de altcineva sau de altceva; raportul dintre doi sau mai mulți vecini.
2. loc vecin cu cineva sau cu ceva; împrejurime.
3. cei care sunt sau locuiesc alături sau în apropiere (față de alții sau față de un loc dat).
4. stare de vecin; vecinie, rumânie, iobăgie.

jeler

Parte de vorbire:  s.m. (Transilv.; desuet; în Evul Mediu)  
Etimologie: (magh. zsellér)

1. țăran fără pământ sau cu pământ puțin, care muncea pe moșiile nobililor, dar care nu avea regimul juridic al iobagilor.
2. om așezat pe moșia altuia; colonist.

emancipare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (emancipa)

1. acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipat, emancipație.
2. eliberare, punere sau ajungere în stare de independență; eliberare din iobăgie, din șerbie.
3. modernizare prin desprinderea de obiceiurile vechi.
4. (jur.) ieșire a unui minor de sub autoritatea părintească (sau a tutorelui) înainte de majorat.
5. scoatere a femeii, prin lege, din starea de dependență socială, economică și politică și acordarea de drepturi sociale, economice, politice egale cu ale bărbatului.
6. acordare de drepturi sociale, economice și politice unei categorii sociale.
7. luare de către un adolescent a unor libertăți nepotrivite pentru vârsta lui; (prin ext.) depășire a limitelor bunei cuviințe.