Dictionar

sclavagism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. esclavagisme)

1. orânduire socială în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea privată a stăpânului de sclavi asupra mijloacelor de producție și asupra producătorilor.
 

antisclavagist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. antiesclavagiste)

1. (cel) care se opune sclavagismului.
2. (cel) care se opune principiului și practicii sclaviei, mai ales comerțului cu sclavi.
 

capitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitation, lat. capitatio)

1. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil.
 

cosmopolitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste.
 

feudalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. feudalismo, fr. féodalisme)

1. orânduire social-economică între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra pământului și dependența personală a țăranilor iobagi față de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate.
 

sclavagist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. esclavagiste)

1. referitor la sclavagism, specific sclavagismului.