OK
X
provizoriu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. provisorius, fr. provisoire)
1.
adj.
temporar,
vremelnic.
2.
nedefinitiv.
3.
adv.
deocamdată.
beneficiu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. beneficium, fr. bénéfice)
1.
(în
feudalism)
concesiune
de
pământ
făcută
de
un
suzeran
unui
vasal
ca
recompensă
în
schimbul
achitării
de
unele
obligații.
2.
folos,
profit,
câștig.
3.
~
de
inventar
=
drept
de
care
se
bucură
un
moștenitor
de
a
accepta
condiționat
o
succesiune.
4.
venit
net
al
unei
întreprinderi;
sursă
de
acumulare.
5.
sub
~
de
inventar
=
în
mod
provizoriu,
sub
rezervat
verificării.
campa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. comper)
1.
intr.
(despre
unități
militare
sau
turiști)
a
se
instala
provizoriu
în
campament.
2.
refl.
(fig.)
a
se
ține
într-o
atitudine
mândră,
provocatoare.
cavalet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cavalletto)
1.
suport
pe
care
se
așază
ambarcațiile
sau
diferitele
obiecte
la
bordul
unei
nave
ori
pe
uscat.
2.
șipcă
de
lemn
care
se
fixează
provizoriu
pe
cofrajul
plăcii
unui
planșeu
de
beton.
contradig
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contre-digue)
1.
dig
provizoriu
de
consolidare
a
unui
dig
principal.
corectură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Korrektur, lat. corectura)
1.
corectare
a
greșelilor
de
culegere
în
cursul
tipăririi
unui
text.
2.
foaie
de
probă,
tipărită
provizoriu,
pe
care
se
înseamnă
greșelile
de
tipar
ce
trebuie
corectate
în
tipografie.
interimar, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. intérimaire)
1.
(cel)
care
exercită
provizoriu
o
funcție
în
locul
titularului.