Dictionar

ereditar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héréditaire, lat. hereditarius)

1. care se transmite prin ereditare.
2. (despre bunuri) care se transmit prin moștenire.
 
 

alelomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allélomorphe)

1. (biol.; despre un caracter ereditar) sub mai multe forme.
 

alodiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. allodium)

1. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă.
 

ancestral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ancestral)

1. ereditar, de la strămoși; străvechi.
 

atavism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atavisme)

1. reapariție (la unele animale sau plante) a unor caractere ancestrale latente.
2. ansamblu de caractere ereditare.
 

atremie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrémie)

1. formă ereditară de neuroastenie caracterizată prin lipsa de energie psihică, fără astenie musculară.