Dictionar

scat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. scat)

1. stil vocal specific jazului, în care interpretul substituie textului melodiei silabe sau sunete onomatopeice cu valoare ritmico-fonetică, imitând improvizația instrumentală.
 

bob-scat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( amer. bob skate)

1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluției improvizațiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.
 

brun roșcat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fulvus
2. FR fauve; roux chaud
3. EN fulvous; tawny
4. DE fahlgelbrot; rotbraun; braungelb
5. RU бледно крaсно-жёлтый; буро-жёлтый
6. HU vörösbarna, sárgásbarna, rőtszínű
 

muscat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muscat)

1. varietate de struguri cu gust tămâios.
2. vin din astfel de struguri.
 

rădășcat

Parte de vorbire:  adj. (Mold.)  
Etimologie: (rădașcă + -at)

1. (despre coarnele animalelor) care seamănă ca formă cu coarnele rădaștei.
 

roșcat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rubeolus; rubellus; erubescens; rubescens
2. FR rougeâtre; roissant; rougissant; érubescent
3. EN reddish; rubellous; ruddy; rubescent; erubescent; blushing; blush-red
4. DE rötlich; gerötet; rötend
5. RU крaсновaтый; крaснеющий
6. HU vöröses
 

SCATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. scato-, cf. gr. skor, skatos „excrement”)

1. „excremente, fecale, bălegar”.
 

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
 

achenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akène, lat. achaena)

1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânță.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.
 

acrimonios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, mușcător, sarcastic.
2. (antonime) afabil, amabil.
 

acvicultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquiculteur)

1. cel care se ocupă cu acvicultura.
2. crescător de animale acvatice.
 

alezan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alezan)

1. (despre cai) de culoare roșcată, roib.
 

amfibieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. amphibiens)

1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.