Dictionar

aulic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.
 

elector, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. électeur)

1. s. m. f. persoană care are dreptul de a participa la o alegere.
2. s. m. (în Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe împărat.