centralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. centralisateur)

1. (document, situație) care centralizează diverse date, care reunește în același loc.
2. (antonim) descentralizator.

central, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. central, lat. centralis)

1. adj. care se află în centru; provenit de la centru.
2. (fig.) care ocupă o poziție principală.
3. care conduce de la centru.
4. s. f. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu.
5. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc.
6. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații.

centraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. centraliser)

1. a concentra într-un singur loc.
2. a subordona unei conduceri unice (de la centru).
3. a înscrie date într-un centralizator.

centralizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. centralisateur)

1. (document, situație) care centralizează diverse date, care reunește în același loc.
2. (antonim) descentralizator.

dispecer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dispatcher)

1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc.
2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri.

hipercentralizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypercentralisé)

1. care a fost supus centralizării excesive; centralizat în exces; supercentralizat.

legist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légiste)

1. s. m. cel care cunoaște și studiază legile; jurist.
2. adj. medic ~ = medic specialist în medicina legală.
3. s. m. pl. adepți ai unei școli filozofice chineze din sec. IV-III a. Chr. care preconiza, în opoziție cu confucianismul, un stat centralizat, guvernat pe bază de legi și nu de tradiții.
4. grupare a unei școli din evul mediu european care sprijinea lupta feudalității laice împotriva pretențiilor de hegemonie ale papalității.