OK
X
crucetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. crocetta)
1.
(mar.)
platformă
orizontală
mică
fixată
deasupra
arborelui
gabier,
servind
la
fixarea
sarturilor
arboreților.
calvariu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. calvarium)
1.
(la
catolici)
cruce
monumentală,
reprezentând
imaginea
lui
Isus
răstignit,
în
apropierea
unei
biserici;
(p.
ext.)
cruce
de
lemn
ridicată
la
răspântii,
pe
marginea
drumurilor
etc.
cancelație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cancellazione)
1.
anulare
a
unui
act
diplomatic
prin
trasarea
unor
bare
dispuse
în
cruce.
canton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. canton)
1.
clădire
construită
lângă
o
șosea
sau
cale
ferată,
pentru
semnalizare,
protecție
și
supraveghere
a
drumurilor
respective;
locuința
cantonierului.
2.
unitate
de
supraveghere,
întreținere
și
urmărire
a
lucrărilor
din
cadrul
unui
sistem
de
desecare,
irigații,
baraje
etc.
3.
sector
al
unui
drum.
4.
unitate
în
administrația
pădurilor,
în
care
activează
pădurarul;
locuința
acestuia.
5.
unitate
teritorial-administrativă
în
unele
țări
(Elveția,
Franța).
6.
(arhit.)
una
dintre
cele
patru
ogive
care
compun
o
boltă
în
cruce.
7.
(herald.)
piesă
de
formă
pătrară,
a
noua
parte
dintr-un
scut,
într-un
colț
al
acestuia.
chiasmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chiasma, gr. khiasma)
1.
încrucișare
a
două
formații
anatomice
(tendoane,
nervi).
2.
punct
intracranian
în
care
se
întretaie
fibrele
nervilor
optici
3.
(biol.)
aranjare
în
cruce
a
cromatidelor
în
meioză.
CRUCI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. cruci-, cf. lat. crux, crucis „cruce”)
1.
„cruce,
încrucișat”.
cruciat
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)
1.
cavaler
creștin
(catolic)
occidental
care
a
participat
la
cruciadele
din
Evul
Mediu
(numit
așa
pentru
avea
o
cruce
cusută
pe
haine);
(desuet)
crijac.