participație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. participation, lat. participatio)

1. faptul de a participa la o întreprindere comercială, investind bani sau alte valori materiale; cotă cu care participă cineva la un capital.

participativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. participatif)

1. cu caracter de participare.
2. care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat.
3. care manifestă spirit de colaborare; (prin ext.) entuziast.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.

cruciat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după it. crociato, lat. cruciatus, fr. croisé)

1. cavaler creștin (catolic) occidental care a participat la cruciadele din Evul Mediu (numit așa pentru avea o cruce cusută pe haine); (desuet) crijac.

fondator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondateur)

1. (cel) care fondează ceva.
2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.
3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.
4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.

jurnalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. journalisme)

1. activitatea de colectare, verificare, comentare și publicare în mass-media a unor fapte, pentru a le aduce în atenția publicului; gazetărie, ziaristică.
2. profesia celor care exercită meseria de jurnalist; stare legată de această profesie.
3. (înv.) totalitate a jurnalelor dintr-o țară, regiune, etc. sau perioadă.
4. (rar) mod gazetăresc de prezentare a faptelor și evenimentelor.
5. ~ de investigație = gen jurnalistic care necesită o muncă îndelungată și complexă de verificare încrucișată sau care se ocupă de fapte a căror colectare poate fi împiedicată de terți interesați de nedezvăluirea lor.
6. ~ participativ = activitate jurnalistică care face apel la public pentru culegerea și elaborarea de informații.

masoret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. massorète)

1. învățat evreu care a participat la vocalizarea și accentuarea textului Bibliei.

pașoptist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (paşopt + -ist)

1. I. care aparține pașoptismului sau pașoptiștilor, privitor la pașoptism sau la pașoptiști; (rar) patruzecioptist.
2. II. persoană care a participat la Revoluția din 1848 din Țările Române; (prin ext.) purtător al ideologiei acestora; (rar) patruzecioptist.