aeroclub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéro-club)

1. club în care membrii participă sau agreează sporturile aviatice.

cineclub

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ciné-club)

1. asociație culturală non-profit care are ca scop studiul, diseminarea și conservarea culturii și artei cinematografice.

club 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. club)

1. cerc pe lângă o întreprindere, o instituție, un sindicat etc., unde se reunesc membrii săi în timpul liber pentru activități cultural-educative, sport etc.
2. (în țările capitaliste) asociație (politică), cerc de persoane care se întrunesc regulat într-un anumit local; localul însuși.
3. (mar.) vergă montată pe bompresul corăbiilor mari pentru a susține marginea de întinsură a velelor triunghiulare numite focuri.

club 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. club)

1. crosă cu care se lovește mingea la golf.

club-bar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (club + bar)

1. club în care se consumă băuturi.

clubman

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. clubman)

1. membru al unui club.
2. persoană care petrece mult timp în cluburi; (înv.) clubist.
3. (var.) clubmen.

aeroclub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéro-club)

1. club în care membrii participă sau agreează sporturile aviatice.

cineclubist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (cineclub + -ist)

1. membru al unui cineclub, asociație care urmărește răspândirea culturii cinematografice și care organizează proiecția și comentarea anumitor filme.

clubman

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. clubman)

1. membru al unui club.
2. persoană care petrece mult timp în cluburi; (înv.) clubist.
3. (var.) clubmen.

cordelier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelier)

1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat și Camille Desmoulins în timpul revoluției burgheze din Franța, opus iacobinilor.

discotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discothèque)

1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta.
2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată.

fondator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondateur)

1. (cel) care fondează ceva.
2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.
3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.
4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.