Dictionar

franciscan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. franciscain)

1. s. m. f. călugăr(iță) aparținând unui ordin catolic fondat de Francesco d’Assisi în 1209.
2. adj. care aparține acestui ordin.
 

franciscanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. francescanesimo)

1. mișcare religioasă care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).
 

capucin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. capucin, it. cappuccino „purtând glugă”)

1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane.
2. maimuță din America, cu barbă lungă (care amintește de cea a capucinilor).
 

cordelier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelier)

1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat și Camille Desmoulins în timpul revoluției burgheze din Franța, opus iacobinilor.
 

franciscanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. francescanesimo)

1. mișcare religioasă care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).
 

minorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Minorit, it. minorita, fr. minorite)

1. călugăr franciscan.
 

pințochier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pinzochero)

1. călugăr franciscan, bigot, fățarnic.
 

spiritual 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl., fr. spiritual)

1. /spirituăl/ s. n. cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare.
2. s. m. f. membru al unor secții ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII.