terția

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Tertia)

1. corp de literă de 16 puncte tipografice.

terțiadecimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. tertiadecima)

1. (muz.) interval care cuprinde 13 trepte (o sextă peste octavă); treapta a 13-a de la o treaptă dată.

terțiar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tertiaire, lat. tertiarius)

1. membru al unuia din ordinele religioase catolice înființate de Franceso d’Assisi.

terțiar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tertiaire, lat. tertiarius)

1. care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru.
2. (ec.) sector ~ = sector al activității economice a unei țări, neproducător direct de bunuri, reprezentat preponderent de comerț și prestații (transporturi, administrație etc.).
3. (med.; despre simptome) care apare după primele două faze ce caracterizează o boală.
4. eră ~ă (și s. n.) = neozoic.
5. (despre faună, floră, formații geologice) care aparține erei terțiare.

terțină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. terzina)

1. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe.

terțio

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. tertio)

1. în al treilea rând; a treia dată.

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.

autoasigurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.
2. asigurare a propriei persoane sau a mașinii (auto) împotriva calamităților naturii și a accidentelor.
3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege să suporte riscul de la sine.
4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.

carbinol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbinol)

1. alcool metilic, denumire pentru alcoolii secundari și terțiari.

cenozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. cénozoïque)

1. (din) neozoic; cainozoic.
2. s.n. eră geologică care regrupează era terțiară și era cuaternară.

dinornis

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. dinornis)

1. (paleontologie) pasăre fosilă alergătoare asemănătoare cu struțul, dar de două ori mai mare, cu ciocul scurt și ascuțit și picioare masive cu trei degete, care a trăit la sfârșitul erei terțiare și ale cărei oase au fost descoperite în Noua Zeelandă; moa.

field

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. field)

1. platou în zona muntoasă a Scandinaviei, rest al peneplenei terțiare, modelat de gheață.