autoasigurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.
2. asigurare a propriei persoane sau a mașinii (auto) împotriva calamităților naturii și a accidentelor.
3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege să suporte riscul de la sine.
4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.

rating

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. rating)

1. indicele clasamentelor băncilor în funcție de creditul care li se poate acorda.
2. ~ul riscului de țară = indice prin care se estimează capacitatea și dorința unei țări de a face disponibilă valuta necesară serviciului datoriei externe.
3. evaluare, apreciere.

tocoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. tocolyse)

1. (med.) tratament medical care inhibă contracțiile uterine pentru a reduce riscul travaliului prematur.

hipoalergenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. hypoallergénique)

1. se spune despre o substanță a cărei compoziție minimizează riscul de reacții alergice; analergic.

hipoalergic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (cf. fr. hypoallergique)

1. (substanță) care reduce riscul de alergie; analergic.