OK
X
autoasigurat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autoasigura)
1.
care
s-a
asigurat
pe
sine
însuși.
autoasigurare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)
1.
faptul
de
a
se
autoasigura;
(rar)
autoasigurat.
2.
asigurare
a
propriei
persoane
sau
a
mașinii
(auto)
împotriva
calamităților
naturii
și
a
accidentelor.
3.
situație
în
care
o
persoană
sau
o
întreprindere,
care
este
răspunzătoare
pentru
un
anumit
risc,
nu
încheie
nicio
asigurare
de
la
terți,
ci
mai
degrabă
alege
să
suporte
riscul
de
la
sine.
4.
tehnică
de
gestionare
a
riscurilor
în
care
o
companie
sau
o
persoană
își
rezervă
un
fond
de
bani
pentru
a
fi
folosit
pentru
a
remedia
o
pierdere
neașteptată.