autoasigurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)

1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.
2. asigurare a propriei persoane sau a mașinii (auto) împotriva calamităților naturii și a accidentelor.
3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege să suporte riscul de la sine.
4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.

autodepanator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (auto- + depanator)

1. muncitor specializat în repararea (auto)vehiculelor aflate în pană sau care s-au avariat; depanator auto.

casă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții.
5. a face ~a = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.

conducător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (conduce + -/ă/tor)

1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituție, întreprindere, un (auto)vehicul etc.

platformă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pate-forme)

1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.).
2. vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă.
3. parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii.
4. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor.
5. suprafață de teren pe care se ridică noi construcții.
6. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale.
7. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană.
8. rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor.
9. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă.
10. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre.
11. ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental.
12. construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin.
13. loc șes (pe un deal, pe un munte).
14. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică.

remiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. remise)

1. partidă de șah în care cei doi jucători consimt reciproc la un rezultat de egalitate.
2. formă de retribuire a muncii sub formă de cotă procentuală în funcție de munca prestată și rezultatele obținute.
3. operație financiară de achitare a unei datorii în străinătate prin transmiterea către un creditor a unui document de plată.
4. comision; reducere, rabat.
5. clădire destinată pentru adăpostirea (auto)vehiculelor rutiere, mașinilor agricole, locomotivelor etc.
6. pădurice care servește ca loc de adăpost pentru vânat.