cineamator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (cine- + amator)

1. persoană neprofesionistă care realizează filme, adesea cu scopul de a înregistra amintiri de familie, călătorii et cetera; cineast amator.

etapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étape)

1. interval de timp; stadiu, fază.
2. oprire scurtă în timpul unei călătorii.
3. distanță parcursă de trupele în marș într-un timp anumit.
4. porțiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursă fără oprire.
5. parte dintr-o competiție sportivă care se dispută succesiv într-un interval mare de timp.

platformă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pate-forme)

1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.).
2. vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă.
3. parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii.
4. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor.
5. suprafață de teren pe care se ridică noi construcții.
6. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale.
7. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană.
8. rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor.
9. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă.
10. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre.
11. ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental.
12. construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin.
13. loc șes (pe un deal, pe un munte).
14. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică.

relaș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. relâche)

1. suspendare temporară a spectacolelor unui teatru, ale unei opere etc.; zi, interval de repaus.
2. staționare temporară a unei nave într-un port sau într-o radă în cursul unei călătorii.

tichet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. ticket)

1. imprimat, bilet-anexă de format mic, care conferă posesorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.).

triptic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. triptyque)

1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte.
2. tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc.
3. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină.
4. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive.