autodepanator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (auto- + depanator)

1. muncitor specializat în repararea (auto)vehiculelor aflate în pană sau care s-au avariat; depanator auto.

conducător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (conduce + -/ă/tor)

1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituție, întreprindere, un (auto)vehicul etc.

remiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. remise)

1. partidă de șah în care cei doi jucători consimt reciproc la un rezultat de egalitate.
2. formă de retribuire a muncii sub formă de cotă procentuală în funcție de munca prestată și rezultatele obținute.
3. operație financiară de achitare a unei datorii în străinătate prin transmiterea către un creditor a unui document de plată.
4. comision; reducere, rabat.
5. clădire destinată pentru adăpostirea (auto)vehiculelor rutiere, mașinilor agricole, locomotivelor etc.
6. pădurice care servește ca loc de adăpost pentru vânat.

retrovizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétroviseur)

1. oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate.

triplare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tripla)

1. acțiunea de a tripla.
2. depășire a unui (auto)vehicul de către al doilea, atunci când primul este deja angajat în depășirea unui alt (auto)vehicul oprit sau în mers, dacă prin această manevră se trece peste axa ce desparte cele două sensuri de circulație ale drumului.