OK
X
tripla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. tripler)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
face
triplu.
2.
tr.
a
face
o
triplare.
triplan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. triplan)
1.
(avion)
cu
trei
rânduri
de
aripi.
triplare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (tripla)
1.
acțiunea
de
a
tripla.
2.
depășire
a
unui
(auto)vehicul
de
către
al
doilea,
atunci
când
primul
este
deja
angajat
în
depășirea
unui
alt
(auto)vehicul
oprit
sau
în
mers,
dacă
prin
această
manevră
se
trece
peste
axa
ce
desparte
cele
două
sensuri
de
circulație
ale
drumului.
alchină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Alkine)
1.
hidrocarbură
aciclică
nesaturată,
cu
o
triplă
legătură.
tripla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. tripler)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
face
triplu.
2.
tr.
a
face
o
triplare.
triplare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (tripla)
1.
acțiunea
de
a
tripla.
2.
depășire
a
unui
(auto)vehicul
de
către
al
doilea,
atunci
când
primul
este
deja
angajat
în
depășirea
unui
alt
(auto)vehicul
oprit
sau
în
mers,
dacă
prin
această
manevră
se
trece
peste
axa
ce
desparte
cele
două
sensuri
de
circulație
ale
drumului.