gazetărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (gazetar + -ie)

1. activitatea de culegere, verificare, comentare și publicare de fapte în mass-media, pentru a le aduce în atenția publicului; profesiunea celui care colaborează la o gazetă; ziaristică.

jurnalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. journalisme)

1. activitatea de colectare, verificare, comentare și publicare în mass-media a unor fapte, pentru a le aduce în atenția publicului; gazetărie, ziaristică.
2. profesia celor care exercită meseria de jurnalist; stare legată de această profesie.
3. (înv.) totalitate a jurnalelor dintr-o țară, regiune, etc. sau perioadă.
4. (rar) mod gazetăresc de prezentare a faptelor și evenimentelor.
5. ~ de investigație = gen jurnalistic care necesită o muncă îndelungată și complexă de verificare încrucișată sau care se ocupă de fapte a căror colectare poate fi împiedicată de terți interesați de nedezvăluirea lor.
6. ~ participativ = activitate jurnalistică care face apel la public pentru culegerea și elaborarea de informații.

jurnalistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. journalistique, /II/ germ. Journalistik)

1. adj. referitor la preză; ziaristic, gazetăresc.
2. s. f. profesiune de jurnalist; ziaristică, gazetărie.

publicistic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (germ. publizistisch, /II/ Publizistik)

1. I. care aparține publiciștilor sau publicisticii; privitor la publicist sau la publicistică; care provine de la publicist sau de la publicistică; gazetăresc, jurnalistic, ziaristic.
2. II. totalitatea publicațiilor dintr-un anumit interval de timp; presă.
3. activitatea, profesiunea de publicist; gazetărie, presă.

ziaristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ziarist + -ic)

1. adj. de ziar; specific presei.
2. s. f. profesiunea de ziarist; gazetărie, jurnalistică.