reține
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (după fr. retenir)
Etimologie: (după fr. retenir)
1. tr. a ține în loc, a împiedica de la ceva.
2. a ține închis, arestat, a priva de libertate.
3. a ține asupra sa, a păstra.
4. a rezerva.
5. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
6. a ține minte.
7. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor.
8. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni.