OK
X
autocefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autocéphalie)
1.
independență
a
unei
biserici
ortodoxe
naționale.
avangardă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. avant-garde)
1.
detașament
care
se
trimite
în
fruntea
unei
trupe
în
marș
spre
a
face
siguranța
pe
direcția
de
deplasare
a
acesteia;
(antonim)
ariergardă.
2.
clasă,
grup
social,
organizație
politică
conducătoare,
care
se
situează
pe
pozițiile
cele
mai
înaintate
în
cadrul
unei
mișcări
sociale,
politice,
naționale
etc.
3.
de
~
=
care
merge,
care
conduce.
4.
mișcare
literar-artistică
complexă
și
eterogenă,
care,
afișând
o
respingere
totală
a
formelor
consacrate
și
a
tradiției,
proclamă
ostentativ
și
polemic
necesitatea
înnoirii,
asumându-și
rol
de
precursor;
avangardism.
avantaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avantage)
1.
folos,
profit,
beneficiu.
2.
situație
mai
bună,
favorabilă.
3.
~
reciproc
=
principiu
de
bază
în
relațiile
internaționale
potrivit
căruia
raporturile
dintre
state
trebuie
să
se
întemeieze
pe
respectarea
intereselor
lor
(inter)naționale,
să
favorizeze
dezvoltarea
acestora.
4.
superioritate
(de
situație,
de
poziție
etc.).
5.
(tenis)
punct
marcat
de
unul
dintre
jucători
când
aceștia
se
află
fiecare
la
40
de
puncte.
6.
drept
excepțional;
privilegiu,
favoare.
azzuro
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. azzurro)
1.
sportiv
care
participă
la
competiții
internaționale,
mai
ales
de
fotbal,
în
echipa
Italiei;
fotbalist
din
echipa
Italiei.
belicist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. belliciste)
1.
(cel)
care
susține
folosirea
forței
în
relațiile
internaționale;
belicos.
2.
I.
care
este
în
favoarea
războiului;
care
recomandă
soluționarea
disputelor
prin
forța
armată;
care
susține
războiul.
3.
II.
persoană
care
dorește
război,
care
cheamă
la
război;
susținător
al
războiului
pentru
soluționarea
problemelor
internaționale.
biculturalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. biculturalisme)
1.
coexistență
a
două
culturi
naționale.
2.
faptul
de
a
fi
bicultural,
de
a
avea
două
culturi
diferite
în
aceeași
națiune.