aeroelectronică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.

bioelectronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioeléctronique)

1. parte a biologiei moleculare care studiază acțiunile electrice între moleculele celulelor și cele ale substanțelor care intervin în metabolismul celular.

crioelectronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoélectronique)

1. parte a electronicii care face apel la temperaturi foarte joase.

intelectronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. intellectronics)

1. disciplină științifică, combinarea inteligenței umane cu posibilitățile oferite de mașinile electronice de calcul.

nanoelectronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nanoeléctronique)

1. tehnologie de fabricare a circuitelor integrate în care dimensiunile elementelor se măsoară în nanometri.

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.

aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

avionică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avionique, engl. avionics)

1. aplicare a tehnicilor electronicii în domeniul aviației; aeroelectronică.

bigrilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bigrille)

1. (electronică) tub electronic cu două grile; tetrodă.

bliț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blitz)

1. lampă electronică pentru fotografiere.
2. șah de 5 minute.

claviolină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clavioline)

1. instrument muzical care permite reproducerea pe cale electronică a timbrului mai multor instrumente ale unei orchestre simfonice.