aperiodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apériodique)

1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
6. (antonim) periodic.

decolorant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décolorant)

1. (substanță, agent fizic) care decolorează.

izentalp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. isenthalp, /II/ Insenthalpe)

1. adj. (despre transformările unui sistem fizic) în decursul căruia entalpia rămâne constantă.
2. s. f. entalpie constantă.

izentrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. isentrop)

1. (despre transformările unui sistem fizic) în decursul căruia entropia rămâne constantă.

izobar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isobare)

1. adj. (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la presiune constantă.
2. (despre substanțe chimice) cu același număr de masă, dar cu număr atomic diferit.
3. s. f. linie care unește pe o diagramă, pe o hartă, punctele de egală presiune.

izocor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isochore)

1. adj. (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la volum constant; izoster.
2. s. f. linie de-a lungul căreia un sistem fizic are același volum.