Dictionar

antiepileptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiépileptique)

1. (medicament) contra epilepsiei.
 

epileptic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. épileptique, lat. epilepticus)

1. I. legat de epilepsie; cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei.
2. (fig.) asemănător cu manifestările epilepticului.
3. II. persoană bolnavă de epilepsie.
 

epileptiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épileptiforme)

1. (med.) care se aseamănă cu epilepsia; care prezintă simptomele epilepsiei; epileptic.
 

epileptoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épileptoïde)

1. (med.) care prezintă aparențele epilepsiei; care se aseamănă cu manifestările epilepsiei.
 

aboală

Parte de vorbire:  s.f. (popular)  
Etimologie: (a + boală)

1. numele eufemistic al epilepsiei; boala copiilor.