OK
X
candida 1
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (candidat)
1.
a
se
prezenta
la
un
concurs
pentru
a
ocupa
un
post,
o
funcție.
2.
a
fi
propus,
a-și
pune
candidatura
în
alegeri.
candida 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. candida)
1.
gen
de
ciuperci
care
pot
deveni
patogene,
provocând
micoze;
monilia.
candidat, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. candidat, lat. candidatus)
1.
cel
care
candidează.
2.
(silv.)
arbore
de
bună
calitate
care
rămâne
în
arboret
după
aplicarea
măsurilor
de
curățire.
candidatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. candidature)
1.
faptul
de
a
candida;
calitatea
de
candidat.
aspirant, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., rus. aspirant)
1.
cel
care
tinde,
năzuiește
la
ceva.
2.
doctorand.
3.
(în
unele
țări)
primul
grad
de
ofițer
în
marina
militară;
tânăr
ambarcat
supranumerar
pe
o
navă
civilă
în
vederea
efectuării
practicii
pentru
obținerea
gradului
de
ofițer
stagiar.
4.
arbore
de
cea
mai
bună
calitate,
selecționat
dintre
candidații
(2)
unui
arboret.
aspirantură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. aspirantura)
1.
(în
trecut)
formă
de
studiu
organizată
pe
lângă
instituțiile
de
învățământ
superior
și
institutele
de
cercetare
științifică
pentru
pregătirea
în
vederea
obținerii
titlului
de
„candidat
în
științe”.
auto
Parte de vorbire:
I. s.n., II. adj. invar.
Etimologie: (fr., germ. auto)
1.
I.
vehicul
cu
motor;
automobil.
2.
II.
(despre
transporturi,
tracțiune)
făcut
cu
un
autovehicul;
de
automobil.
3.
salon
~
=
eveniment
anual
în
cadrul
căruia
producătorii
își
prezintă
ultimele
modele.
4.
școală
~
=
școală
pentru
învățarea
conducerii
automobilului
și
a
normelor
de
circulație,
precum
și
pregătirea
candidaților
pentru
obținerea
permisului
de
conducere;
școală
de
șoferi.
autoreferat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după rus. автореферат)
1.
expunere
succintă
făcută
de
autor
asupra
unei
lucrări
proprii.
2.
rezumat,
întocmit
de
autor,
al
principalelor
rezultate
ale
lucrării
de
disertație
pentru
gradul
de
doctor
sau
candidat
în
știință.
balotaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ballottage)
1.
situație
care
se
creează
atunci
când
nici
unul
dintre
candidații
la
o
alegere
n-a
obținut
numărul
necesar
de
voturi
pentru
a
fi
ales.
buletin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bulletin)
1.
act,
livret
oficial
care
atestă
identitatea
unei
persoane.
2.
adeverință
prin
care
se
consemnează
ceva.
3.
scurtă
comunicare
oficială
cuprinzând
informații
de
actualitate.
4.
periodic
editat
de
o
instituție
specializată:
referate,
studii
și
informații
dintr-un
anumit
domeniu;
publicație
periodică
oficială
care
cuprinde
legi,
decrete,
decizii
etc.
5.
~
de
vot
=
imprimat
cu
numele
candidaților
la
o
alegere.