OK
X
apodoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apodose, gr. apodosis)
1.
propoziție
principală
regentă
a
unei
subordonate
condiționate,
așezată
după
aceasta.
prozapodoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prosapodose, gr. prosapodosis)
1.
(retorică)
figură
de
stil
care
constă
în
adăugarea
la
argumentație
a
unei
probe
scurte
care
s-o
întărească;
epanadiploză.
2.
(var.)
prosapodoză.
epanadiploză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. epanadiplosi, gr. epana- diplosis)
1.
figură
retorică
constând
în
reluarea
unui
cuvânt
sau
grup
de
cuvinte
de
la
începutul
unei
unități
sintactice
sau
metrice
la
sfârșitul
ei;
epanastrofă;
prozapodoză;
rediție2.
protază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. protase, lat., gr. protasis)
1.
prima
parte
a
unei
drame
antice,
expunerea
subiectului.
2.
prima
parte
a
unei
perioade
condiționale,
cuprinzând
propozițiile
secundare
care
îndreaptă
atenția
asupra
consecințelor
ce
se
anunță
în
apodoză.
prozapodoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prosapodose, gr. prosapodosis)
1.
(retorică)
figură
de
stil
care
constă
în
adăugarea
la
argumentație
a
unei
probe
scurte
care
s-o
întărească;
epanadiploză.
2.
(var.)
prosapodoză.
secțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. section, lat. sectio)
1.
faptul
de
a
secționa;
tăietură
într-un
corp,
sistem
tehnic
etc.
2.
curbă
prin
intersectarea
unei
suprafețe
cu
un
plan.
3.
suprafață
din
întretăierea
dintre
un
plan
și
un
sistem
tehnic
sau
natural.
4.
desen,
forma
și
dimensiunile
unei
secțiuni
printr-o
construcție
sau
element
de
construcție,
printr-o
piesă,
un
corp
etc.
5.
(mat.)
intersecție
a
două
mulțimi.
6.
(lingv.)
locul
de
întâlnire
al
protezei
cu
apodoza
într-o
perioadă.