multitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. multitude, lat. multitudo)

1. mulțime; număr mare
2. aspect variat.

colectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collectif, lat. collectivus)

1. adj. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate.
2. substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ - sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp și spațiu.
3. care aparține tuturor; comun, obștesc, social.
4. s. n. grup de oameni care lucrează în același loc de producție, cu interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică.

hemangiomatoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hémangiomatose)

1. (med.) angiomatoză hemoragică; afecțiune caracterizată printr-o multitudine de hemangioame.

pluralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pluralisme)

1. concepție filozofică potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de esențe izolate, independente una de alta.
2. orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multitudine de factori echivalenți, de principii etc. ce fac posibile căi diferite de dezvoltare a societății.
3. principiu al democrației potrivit căruia funcționarea acesteia, garantarea drepturilor și libertăților sunt condiționate de existența mai multor forțe politico-sociale.

faveolat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. favéolé)

1. care are forma unui fagure, care este străpuns de o multitudine de camere mici; faviform.