Dictionar

acultura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acculturer)

1. a face aculturația unui individ, a unui grup.
 

acultural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + cultural)

1. (se spune despre cineva) care nu are noțiunea de cultură.
 

aculturație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
 

acvacultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaculture)

1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.
2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale.
 

contracultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contreculture)

1. mișcare culturală de protest sau cultură nouă, adesea paralelă sau subterană, care intră în rebeliune cu cultura oficială (ale cărei norme și valori le inversează).
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.
 

maricultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. mariculture)

1. cultură a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură.