Dictionar

celom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelome)

1. cavitate în interiorul corpului animalelor cu mezoderm (spongieri, celenterate), în care se găsesc organele.
 

celomate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelomates)

1. pl. grup de animale metazoare cu celom.
 

celometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelomètre)

1. instrument compus dintr-o lunetă și un înclinometru, cu care se determină înălțimea norilor.
 

celomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coelomique)

1. (anat.) care aparține celomului, referitor la celom.
2. cavitate ~ă = celom.
 

acelomate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acoelomates)

1. pl. grup de animale fără celom.
 

cavitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavité, lat. cavitas)

1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid.
2. (anat.) spațiu gol în interiorul organismului ori al unui organ.
3. ~ generală = celom.
 

celomate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coelomates)

1. pl. grup de animale metazoare cu celom.
 

celomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coelomique)

1. (anat.) care aparține celomului, referitor la celom.
2. cavitate ~ă = celom.
 

cordate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cordés)

1. încrengătură de animale celomate cu coardă dorsală, schelet axial și sistem nervos tubular, așezat dorsal.
 

saculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saccule)

1. (anat.) formațiune saciformă de dimensiuni mici.
2. rest de cavitate generală (celom) la unele artropode etc.
3. cavitate a urechii interne.