adjectival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție.
3. (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv.

adverbial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbial, lat. adverbialis)

1. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb.
2. (gramatică) locuțiune ~ă = grup de cuvinte, fixat prin utilizare, care poate fi înlocuit cu un adverb într-o propoziție pentru a forma o nouă propoziție (corectă din punct de vedere gramatical); (abreviere) loc. adv.

prepozițional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prépositionnel)

1. (despre construcții gramaticale) construit cu o prepoziție.

structuralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. structuralisme)

1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale.
2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc.
3. gestaltism.

supletiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. supplétif)

1. care completează; care servește ca supliment.
2. (gramatică) referitor la supletivism.
3. (despre forme gramaticale) care completează schema flexionară a unui cuvânt; care este capabil să completeze formele lipsă în paradigma verbelor sau a substantivelor defective.
4. (despre o normă legală) care se aplică în măsura în care părțile nu convin altfel, prin actele juridice pe care le încheie; interpretativ, facultativ.
5. (drept) care este folosit atunci când nu ne putem baza pe alt text.
6. (militărie) califică combatanții recrutați temporar pentru a suplimenta armata regulată.