OK
X
aloplastică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Alloplastik)
1.
(med.)
procedură
chirurgicală
efectuată
pentru
a
înlocui
și
repara
defectele
din
organism
cu
ajutorul
unor
materiale
sintetice;
aloplastie.
ceroplastică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. céroplastique)
1.
arta
de
a
modela
în
ceară;
ceroplastie.
odontoplastică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Odontoplastik)
1.
replantare
dentară.
acetilceluloză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétylcellulose)
1.
ester
acetic
al
celulozei,
masă
plastică,
incoloră,
mai
puțin
inflamabilă
decât
nitroceluloza.
alegorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1.
procedeu
artistic,
bazat
pe
metaforă,
constând
în
exprimarea
unei
idei
abstracte
prin
mijloace
concrete.
2.
operă
plastică
sau
literară
care
folosește
acest
procedeu.
3.
(muz.)
compoziție
care
dă
impresia
că
urmărește
desfășurarea
unei
povestiri
imaginare.
aloplastie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alloplastie)
1.
operație
chirurgicală
de
înlocuire
a
țesuturilor
cu
ajutorul
unor
materiale
străine;
aloplastică.
ambutisa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. emboutir)
1.
a
prelucra
prin
deformare
plastică,
la
cald
sau
la
rece,
un
semifabricat
plat
din
metal
ori
alt
material.
ambutisaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. emboutissage)
1.
acțiunea
de
a
ambutisa,
de
a
prelucra
prin
deformare
plastică,
la
cald
sau
la
rece,
o
bucată
de
metal
pentru
a-i
da
un
relief,
o
formă;
rezultatul
acestei
acțiuni;
ambutisare,
ambutisat.
amprenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. empreindre)
1.
tr.
a
lua
amprentele
cuiva.
2.
a
imprima
într-o
masă
plastică
o
parte
a
maxilarului
în
vederea
confecționării
unei
proteze
dentare.
3.
intr.
a
marca
profund.