ambutisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. emboutir)

1. a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, un semifabricat plat din metal ori alt material.

ambutisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. emboutissage)

1. acțiunea de a ambutisa, de a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, o bucată de metal pentru a-i da un relief, o formă; rezultatul acestei acțiuni; ambutisare, ambutisat.

ambutisat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ambutisa)

1. care a fost supus acțiunii de ambutisare.

ambutisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. emboutissage)

1. acțiunea de a ambutisa, de a prelucra prin deformare plastică, la cald sau la rece, o bucată de metal pentru a-i da un relief, o formă; rezultatul acestei acțiuni; ambutisare, ambutisat.

ambutisor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. emboutisseur)

1. muncitor care lucrează la ambutisare.

planator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (plana + -tor)

1. piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor.
2. ciocan pentru a face plană fața unui obiect.

poanson

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. poinçon)

1. matriță pentru decupare, îndoire, ambutisare etc. prin deformare plastică.
2. bucată de oțel pe care se gravează literele în relief și cu care se bat matrițele pentru caractere tipografice.
3. unealtă de oțel cu vârful gravat, pentru marcat, ștanțat etc.
4. unealtă cilindrică de os ascuțită la vârf, cu care se dă formă rotundă unor puncte de broderie cu găuri.

profundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. profondare)

1. (tehn.) ambutisare a unui obiect în formă de cupă, cu adâncime mare în raport cu diametrul.

ambutisat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ambutisa)

1. care a fost supus acțiunii de ambutisare.