Dictionar

conexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connexion, lat. conexio)

1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație.
2. (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback.
3. legătură între două sau mai multe conductoare electrice.
4. conectare.
 

deconexiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. déconnexion)

1. actul de deconectare, de anulare a unei conexiuni, de separare a două elemente îmbinate.
 

interconexiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interconnexion)

1. interconectare.
2. ansamblul mijloacelor tehnice necesare pentru realizarea unei legături.
 

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.
 

concatenație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concaténation, lat. concatenatio)

1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere.
 

conexitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. connexité)

1. conexiune.
2. (jur.) legătură între două sau mai multe pricini care au un obiect înrudit.
 

deconecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déconnecter)

1. tr. a suprima o conexiune.
2. a desface o legătură dintre o mașină sau un aparat electric și un circuit sau o rețea electrică; decupla (1).
3. refl. (fig.) a se relaxa, a se destinde.
 

feedback

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. feed-back)

1. conexiune inversă în sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru menținerea stabilității și echilibrului lor față de influențele exterioare; lanț cauzal închis; retroacțiune (3).
2. (p. ext.) întoarcere, revenire.
 

intercomunicație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intercommunication)

1. comunicație reciprocă; relație, conexiune.
2. conversație între mai mulți interlocutori.