OK
X
conexitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. connexité)
1.
conexiune.
2.
(jur.)
legătură
între
două
sau
mai
multe
pricini
care
au
un
obiect
înrudit.
conexiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. connexion, lat. conexio)
1.
legătură,
înlănțuire;
intercondiționare
între
obiecte,
fenomene
și
procese;
raport
reciproc,
relație
de
conexitate;
concatenație.
2.
(fil.)
~
generală
(sau
universală)
=
totalitatea
formelor
de
legătură,
interacțiune
și
condiționare
reciprocă
a
obiectelor
și
fenomenelor
în
mișcare
din
univers;
~
inversă
=
feedback.
3.
legătură
între
două
sau
mai
multe
conductoare
electrice.
4.
conectare.